De mai mult de două săptămâni observi o schimbare de dispoziție la partenera ta de viață. Nu mai zâmbește, nu poate dormi sau doarme prea mult, plânge ușor din te miri ce. Pui vina pe surmenajul de la serviciu, pe stresul multor activități în care e implicată, pe fluctuațiile hormonale, pe tristețea inerentă pierderii cuiva drag. Te gândești că va trece cu un pahar de vin seara, cu o invitație la spa, cu cadoul pe care și-l dorea, cu niște validări verbale pe care ai tot amânat să i le oferi. Îți spui că așa sunt femeile, capricioase, imprevizibile, greu de procesat cu mintea rațională de bărbat, mereu la cheremul emoțiilor scăpate de sub control prea ușor. Când îți spune că nu mai găsește nicio bucurie sau minimă plăcere, când vezi că nimic nu o mai entuziasmează ar fi bine, nu să o judeci, nu să o cerți, ci să o trimiți la psiholog/psihiatru/consilier, căci e curtată de o tulburare mentală, pe nume: DEPRESIE.
Da, existä un capăt al puterilor la care poate ajunge creierul oricărui om. Biblia vorbește, adesea despre un duh zdrobit și o inimă frântă. Unii avem prin natura temperamentului nostru o predispoziție spre așa ceva. Alții au dosit o viață întreagă în subsolurile inconștientului: traume, răni, eșecuri, abandon, umilințe, neiertări care dospesc, tulburând întreaga structură de rezistență a ființei lor. Sau poate ești o persoană puternică care a crezut că deține controlul, dar boala, moartea, respingerea, trădarea te-au adus la capătul rezistenței psihice.
Pe lângă ajutor de specialitate, partenera ta are nevoie să lupți pe genunchi, pentru a nu permite durerii să-i distrugă sănătatea mentală. Iată o rugăciune specifică, țintită:
„Doamne, Tu i-ai dat un trup, un suflet și un duh soției mele. Iată că sufletul ei e tulburat de o durere cronicizată pe care nu o mai poate duce de una singură. Strig către Tine să vindeci mintea, emoțile, trupul ei. Adu Tu armonie între toate componentele ființei ei. Ridic-o din deznădejde, aprinde o lumină în întunericul ei. Cerceteaz-o și adu la lumina Ta tot ce e dosit și care poate constitui cauza acestei depresii. Dacă e nevoie de pocăință sensibilizeaz-o, dacă are răni deschise pansează-le tu, dacă am fost parte la rănirea ei, fă-mă acum un instrument al vindecării ei, prin acceptarea, loialitatea și iubirea pasională pe care i le pot oferi în aceste cele mai negre nopți ale sufletului. Iubirea Ta vindecă, Tu ești Tămăduitorul rănit care ai purtat durerile iubitei mele. Permite-i durerii să plece. Dezleagă-i sacul de jale, încinge-o cu bucurie! Tu îi dai un viitor și o nădejde! Mă rog ca Duhul dătător de viață să o sprijine, să o învăluie în pacea vindecătoare. Mă angajez în această bătălie împreună cu alți frați ai mei din Biserică. Mă rog că Bisericile să conștientizeze la timpul lor de rugăciune că bolnavii nu sunt doar cei cu boli fizice. Mă rog că pastorii să predice mai mult despre suferință, durere lăuntrică, gestionarea respingerii, abandonului, umilințelor, începând cu cei mai tineri enoriași, pentru ca atunci când vor avea de înfruntat DUREREA, aceasta să nu-i distrugă. „