Sfinții disprețuitori din zilele noastre

 Eclesiastul are o vorbă: Nu fi prea neprihănit și nu te arăta prea înțelept. Pentru ce să te pierzi singur?

Ce-i cu prea-ul acesta? Ce limitare ni se pune înainte? Afișarea ostentativă a neprihănirii și înțelepciunii noastre ne duce spre pierzanie? Cum e posibil?

Așadar să nu fim sau să nu ne arătăm prea neprihăniți, prea cucernici, prea inocenți?

Există un echilibru, vreo dreaptă măsură în a fi și a ne arăta sfințenia?

Un ins ce se crede prea neprihănit probabil să aibă o mare problemă cu mândria. Se va crede invincibil spiritual, deci imun la ispite, căderi. Va împărți dihotomic lumea între el și cei sfinți și ceilalți – păcătoșii. Etalonul îl va constitui propriul set de reguli și cutume. Prea-neprihănirea de care ne îndeamnă Eclesiastul să ne ferim este cea care naște un adânc dispreț față de oameni. Din prea-neprihănirea vorbelor și prea-înțelepciunea sfaturilor nu se revarsă întotdeauna dragoste față de semeni, milă față de păcătoși.

Sectarismul presupune crearea unei identități prin segregare de restul, de profanii lumii. Mântuit sunt doar eu, cei din biserica sau cultul meu. Restul nu au nici o șansă pentru că: nu au o relație personală cu Dumnezeu cum am eu, nu frecventează cu regularitate biserica, nu sunt implicați în vreo lucrare … nu folosesc exact terminologia biblică în vigoare și … mai grav … citesc o altă ediție a Bibliei, diferită de cea pe care o citesc eu!

Pentru ce să ne pierdem singuri, mă întreb, recitind mesajul unei colege de liceu care după 20 de ani, îmi scrie cu sinceritate și durere:

Vorbesc cu Dumnezeu în fiecare zi. Citesc câte un verset cum făceam în liceu, dar nu am ce să caut într-o biserică baptistă. O femeie divorțată, un homosexual sau cineva care fumează sau bea nici nu ar avea ce să caute acolo. Nu s-ar ridica niciodată la nivelul celorlalți, al sfinților…

Trist cum unele din bisericile noastre (nu toate) funcționează ca niște instanțe de judecată, comunicând respingere și dispreț, impunând standarde și blocând astfel revărsarea mărețului Har, cel care transformă păcătoșii în sfinți iubitori, nu în sfinți aroganți și atotsuficienți.

 


2 responses to “Sfinții disprețuitori din zilele noastre

  • Castalia

    Sunt in asentimentul tau. Total. Harul, scumpul Har este peste omenire inca de la prima clipa a creatiei. Pacat ca am construit sisteme prin care impartim harul prin site doctrinare. Harul este si peste piosii sau preapiosii crestini, dar si peste salbaticii din Papua sau peste evreii incapatanati in a-l respinge pe Mesia crestinilor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: