Gânduri din Evanghelii

Sabatul a fost făcut pentru om…

Nu noi îi facem o favoare lui Dumnezeu, duminica, ci El. Odihna fizică împreună cu cea sufletească reprezintă combustibilul ce ne face să înaintăm încă o săptămână. Refuzul de a ne opri din munca și rutina noastră zilnică echivalează cu o răzvrătire împotriva propriului trup și, implicit, a Creatorului său. Nu-i de mirare că bat la ușă depresia, burnout-ul, anxietatea…

În pustiul ispitirii era și Diavolul, dar și îngeri slujitori…

Să crezi că ești complet singur într-un context ispititor e foarte periculos. Dumnezeu îngăduie ispita, fără a ne abandona ei. Ne lasă mereu portița de scăpare, în aerul rarefiat, încărcat de tentații se aude fâlfâitul de aripi al îngerilor…

Și demonii fac mărturisiri de credință: „Te știu cine ești: ești Sfântul lui Dumnezeu.”

Nu-i destul să faci, la un moment dat, o mărturisire de credință. Ea poate semăna cu a demonilor dacă nu alături acesteia faptele, care să dovedească schimbarea de la nivelul inimii…

” Casa Mea se va chema o casă de rugăciune”…

O biserică care, cu anevoie, îngăduie pe lista ei de priorități rugăciunea (pe locuri secundare) se va transforma, mai devreme sau mai târziu, într-o peșteră de tâlhari…

Isus a mâncat la masă cu vameșii și cu curvele… Noi pe cine invităm duminica aceasta la masă?

Uneori nici nu aruncăm o privire spre categoria aceasta de oameni, darămite să-i acceptăm ca și comeseni? Dar Isus afirma că ei vor intra înaintea multora ( chiar din bisericile noastre) în împărăția lui Dumnezeu.

Dumnezeu e Unul care vede în ascuns…

Când faci fapte bune în ascuns nu-ți primești răsplata de la oameni, ci direct de la Domnul. Când suni cu trâmbiță să afle toți ( de pe Facebook, Instagram) vei primi aprecieri de la oameni și…atât. Cum preferi?

„Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsați nevestele…” Matei 19:8 (a)

Împietrirea inimii e unul dintre cele mai perfide păcate care ne despart de Dumnezeu și de semenii noștri. Împietrirea inimii în relația de căznicie (!) rupe unitatea, ducând la separare, chiar divorț. Împietrirea reprezintă un șir de acțiuni intenționate prin care nu ierți, nu uiți, nu mai oferi o șansă, așadar alegi să nu mai oferi afecțiune, iubire. Pietrificarea la nivelul emoțiilor ne poate proteja de răni pe termen lung, însă, o dată cu evitarea durerii, eliminăm din arsenalul emoțiilor noastre și capacitatea de a ne bucura în profunzime. Devenim reci, insensibili, nepăsători.

Domnul ne-a dat inimi de carne simțitoare, alegând împietrirea prin înșelăciunea păcatului, ne vom găsi, adesea, în postura fariseului sau chiar a ucenicului sub ochii căruia se petrece minunea…dar, care nu o poate vedea, nu o poate înțelege…

Avem ochii, dar nu pentru cel de lângă noi. Avem urechi, dar nu-l mai auzim, avem glande lacrimare, dar au secat lacrimile. Nimic nu ne mai extaziază, nimic nu ne mai străpunge.

Inima de piatră pompează doar sânge fără Viață, fără iubire, dor și milă. Un trup inert și rece ce nu mai poate deveni una cu un alt trup, locuit de o inimă de carne, rănită și tămăduită, de tot atâtea ori…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: