Category Archives: Arta de a face din casă un cămin

Oglinzile noastre

Când Domnul a făcut omul, l-a creat după chipul şi asemănarea Lui.

Adam, împreună cu Eva au oglindit  Slava Creatorului, au reflectat relaţia perfectă a Sfintei Treimi.

Căderea aduce cu sine o schimbare majoră.  Toţi cei care se vor naşte din Adam vor moşteni chipul şi asemănarea lui Adam, a unui Adam cunoscător al binelui, dar şi al răului.  Păcatul se răspândeşte generaţional şi constatăm răsfoind paginile Genezei, cum păcatele taţilor au devenit păcatele fiilor. Aceleaşi tipare comportamentale păcătoase se regăsesc la prima, a doua generaţie. De pildă, Avram a minţit cu privire la soţia sa, spunând că îi este soră pentru a scăpa cu viaţă, la fel procedează şi fiul său Isaac.  O coincidenţă stranie care ne arată veridicitatea dictonului: „Părinţii au mâncat aguridă, iar copiilor li s-au strepezit dinţii”.‘

Copiii sunt oglinzile noastre. Noi suntem oglinzile părinţilor noştri.

Meditaţia de mai jos ne comunică cu francheţe exact acest lucru:

I have a little mirror.

My mirror does not lie. Does not pretend. Does not soften reality.

My mirror is seven years old. My daughter. My protégé. 

I can hide in church. I can hide with my friends. But my mirror faithfully reflects the state of my heart.

My dear friends and family know my faults. They overlook. They forgive. 

My mirror forgives, but she does not cease to reflect. 

Sometimes I am angry at my mirror. I dislike the ugly image she reveals. 

I blame the mirror when I should blame myself.

I know that someday my little mirror will grow up, and she might have little mirrors of her own.

Then she will understand my frustration, my struggles, and my inconsistencies. 

Today, she does not understand. She simply reflects. 

I resist the urge to shut my eyes against the reflection, pretending it is just a mar on my mirror. 

I ask my Lord for strength to change, to grow, to yield, to overcome.

His abundant grace is there for the taking. For me. (Kristy Howard)


Tradiţii de familie

Copiii noştri au mai crescut cu  un an. Aş vrea să opresc timpul, să-i mai ţin mici, agăţaţi de mine, însă îmi dau seama pe zi ce trece, cât de important e să le creăm amintiri frumoase după ce vor fi părăsit casa părintească.

Noi ne-am fixat în mod intenţionat să instituim pentru 2016 cât mai multe tradiţii de familie, pe care să le respectăm cu sfinţenie, să fie ca nişte pietre de aducere-aminte, asezate cuminţi în memoria noastră afectivă. Noi, părinţii, vom privi nostalgic în urmă, iar ei, copiii,  deveniţi mari, se vor întoarce cu duioşie, măcar cu gândul, în sanctuarul numit „familie”.

Tradiţiile de familie au menirea de a suda, de a întări legăturile din sânul familiei, de a restaura unitatea adeseori pierdută.

  1. Tradiţia mesei luate împreună: o soţie pricepută îşi ademeneşte soţul să vină la ora cinei acasă, îl ademeneşte mai întâi cu o cină apetisantă şi o atmosferă lipsită de cicăleli, bombăneli şi răbufniri … conversaţia va fi suficient de interesantă, de amuzantă, aşa, să facem concurenţă mobilului, tabletei, televizorului… toate ar trebui oprite. Nu e cina în familie un moment sacru? Ne adunăm mic cu mare să ne re-conectăm unii cu alţii, să ne redescoperim!
  2. Tradiţii legate de timpul înainte de culcare: cei cu copii mici ştiţi la ce mă refer, povestea sau lectura de seară, rugăciunea, pupicul de noapte-bună. E nevoie de multă disciplină pentru a persevera cu această tradiţie, deoarece, din câte am observat, seara se acumulează multă oboseală  şi tendinţa e să mai sari peste acest timp, zorind copilaşii la culcare pentru a te vârî repede în pat. Ce  mi se pare mai grav, e să dai seara copiii pe mâna tehnologiei, lăsându-i la un desen animat, iar, tu să stai pe Facebook, iar bărbatul tău să vadă un film.
  3. Tradiţii legate de onomastici. Fiecare din familie, adult sau copil trebuie sărbătorit cu mult entuziasm, de regulă ne oferim cadouri personalizate, pregătite cu mult timp înainte. Fiind o familie  numai de fete … felicitările cu dedicaţii sunt nelipsite, dar şi alte handmade-uri meşterite de la cea mai mică la cea mai mare.
  4. Tradiţii legate de Sărbători. Crăciunul e fără nici o umbră de îndoială sărbătoarea care adună în jurul ei cele mai multe tradiţii. Noi nu-l serbăm pe Moş Crăciun, ci naşterea lui Isus, de aceea ne pregătim din timp pentru sărbătoare , mai exact din data de 1 decembrie. De ceva ani folosim un calendar de Advent cu activităţi diverse pe tema Crăciunului. Tot în perioada Adventului pregătim cadourile, facem shoe-box-uri pentru copiii nevoiaşi, împodobim casa, gătim turtă dulce. De Crăciun mergem cu colindul şi avem o masă mai specială cu familia extinsă. Să nu uităm că tradiţiile de familie au rolul de a umple golul care se poate isca între generaţii.
  5. Tradiţii legate de finalul de an şcolar. Absolventele mele primesc ( indiferent de câte FB-uri au în carnet) din partea noastră un cadou cu dedicaţie, mai exact câte o carte, în semn de apreciere pentru efortul depus şi progresul din anul şcolar, plus un tort mare. Încurajările noastre fac cât toate diplomele la un loc!!
  6. Tradiţii legate de vacanţă. Poţi crea amintiri deosebite în vacanţă chiar dacă nu dispui de un buget care să-ţi permită să călătoreşti la mare sau la munte. Dacă stai la casă, ce ai zice de o noapte petrecută în cort, cu foc de tabără şi frigărui, cu multe poveşti şi râsete? Sau la o excursie cu bicicletele până în satul vecin?
  7. Copilul săptămânii. Am mai scris despre asta  aici: nicorus.wordpress.com/…/copilul-saptamanii. Tradiţia aceasta e deosebit de utilă în familiile cu mai mulţi copii, o vedeţi şi de ce.
  8. Petreceri în pijama. Organizarea unor seri amuzante, cu jocuri de familie, film şi gustări vor readuce amuzamentul şi buna-dispoziţie, transformându-vă într-o familie cool, meseriaşă, familie de familie ce mai…
  9. Treasure Box. E o tradiţie cu impact educaţional mare, recunosc că îmi place foarte mult ideea de a răsplăti un comportament printr-o surpriză aleasă dintr-o cutie frumos ambalată. Noi răsplătim cititul. La 5 cărţi citite primim o recompensă.

Acestea sunt doar câteva din tradiţiile de familie la care m-am gândit eu. Poate veniţi şi voi cu nişte propuneri!

Era să uit…toate aceste tradiţii îşi pierd din efect dacă în familie domneşte cearta, dezbinarea, neiertarea. Copiii detectează tacit disensiunile dintre părinţi. Cea mai mare durere a lor e când mama se ceartă cu tata. Şi după cum îmi spunea fiica mea mai mare într-o dimineaţă, plângând cu faţa în pernă:

– „Mami, eu nu vin la mâncare, toată ziua stau în pat până  tu şi tati vă împăcaţi!

-Dar, Mira, părinţii se mai ceartă între ei!

– Nu, nu vreau să vă mai certaţi, nu vreau să vă despărţiţi, iar noi să ajungem la orfelinat!”


O poveste impresionantă (a doua parte)

„I-am pus pe copii la culcare şi ne-am aşezat pe canapeaua unde ne-am giugulit – pur şi simplu – pentru că am putut! Chiar şi în acest timp îmi spuneam: Doamne, arată-mi cum să-l iubesc. Limbajul dragostei pentru Caleb este atingerea fizică, iar Domnul mi-a şoptit:” Îmbăiază-l.” Prin urmare Caleb a ajuns în cadă. M-am aşezat pe marginea vanei cu buretele  meu cel mare şi am început să curăţ mirosul războiului. În timp ce îndepărtam cu buretele mirosul de război, mă rugam să-i fie curăţat sufletul de spiritul morţii şi al distrugerii. Când îl spălam pe cap şi pe păr, mă rugam: Doamne, nu lăsa nimic din ce a gândit să-i facă rău. Când îi ştergeam ochii, mă rugam: Doamne, nu lăsa nimic din ce a văzut să-i rămână în inimă. Când îi spălam urechile, mă rugam: Doamne, nu lăsa nimic din ce a auzit să-i atingă sufletul. Îl spălam şi mă rugam pentru fiecare din părţile trupului său, implorându-L pe Dumnezeu ca nimic rău să nu prindă rădăcini, totul să fie îndepărtat prin spălare.

După această purificare spirituală şi fizică, am intrat în cadă împreună cu el şi i-am spus: Iubitule, alege o culoare. Bietul om nu înţelegea ce se întâmplă aşa că i-am enumerat şapte culori şi i-am spus: Alege una dintre ele… îţi va părea bine că ai făcut-o. 

M-am îmbrăcat cu ţinuta de dormitor în culoarea aleasă de el şi am făcut dragoste de cinci ori în primele douăzeci şi patru de ore după ce a ajuns acasă – iar una dintre aceste reprize a durat două ore! Am căzut epuizaţi – oare chiar era posibil aşa ceva?

În timpul  celor douăzeci şi patru de ore pe care le-am petrecut singuri, am tras draperiile şi ne-am spus: Putem sta dezbrăcaţi. Putem face orice dorim – ce bucurie… ce libertate … atâta încântare!”

Într-o altă zi am aplicat noile mele tehnici de masaj şi i-am făcut lui Caleb un masaj complet. S-a relaxat atât de bine că a dormit două ore. Comentariul lui a fost: A fost extraordinar. În Irak n-am dormit niciodată aşa de bine. Îi cerusem Domnului să-mi arate cum să-l iubesc pe bărbatul meu special, în cele două săptămâni. Îmi place că Dumnezeu ne răspunde atât de blând şi la obiect când strigăm către El.

  • Am gătit mâncărurile preferate ale lui Caleb.
  • Am defilat în cele şapte ţinute în şapte culori.
  • L-am purificat fizic şi spiritual.
  • M-am transformat în masorul lui personal.

Cele două săptămâni au fost un festin miraculos de intimitate împărtăşită cu Domnul şi unul cu celălalt.

A venit şi ziua când soţul meu şi tatăl copiilor mei a trebuit să urce în avion şi să zboare înapoi înspre moartea şi distrugerile războiului. Îl iubisem oare, spiritual, sufleteşte şi trupeşte, suficient cât să fie pregătit să se întoarcă la război?

La trei zile după ce a ajuns acolo, mi-a trimis un e-mail în care îmi spunea: Îţi mulţumesc pentru cele mai frumoase două săptămâni din viaţa mea. „

Fragment din cartea: Cum e să fii căsătorit cu mine? Şi alte întrebări riscante, de Linda Dillow, Editura Kerigma, Oradea, 2011


O poveste impresionantă (prima parte)

” Când aveam zece ani, în timp ce mergeam spre şcoală, am fost răpită şi timp de o zi am fost supusă abuzurilor sexuale ale răpitorului. Spre seară am reuşit să scap. Această întâmplare mi-a marcat viaţa în multe feluri. Mi s-a spus că nu voi putea avea copii.

L-am cunoscut pe Caleb după ce el a absolvit facultatea de medicină. Mi-a povestit că avusese cancer testicular şi, deşi se vindecase, doctorii îi spuseseră că nu va putea avea copii. Sună ciudat, dar la cea de a doua întâlnire noi ne-am mărturisit unul altuia că nu puteam avea copii. Aceasta a fost versiunea medicilor. În versiunea Domnului, Caleb şi cu mine am dat naştere la trei copii minunaţi.

Caleb a ajuns chirurg militar şi a fost detaşat în Irak. După şase luni, urma să vină acasă pentru două săptămâni – eram încântată. Le auzisem pe multe dintre prietenele mele care înainte să vină soţii lor în permisiile de două săptămâni spuneau: Ura, asta-i şansa mea… El va avea grijă de copii, iar eu mă duc la un salon de înfrumuseţare. Dumnezeu m-a lăsat să-mi bat capul în această privinţă, după care m-am întors la El şi I-am spus: Doamne, regizează Tu aceste două săptămâni.

Pentru a mă pregăti spiritual, m-am rugat pentru ţelul meu: Doamne, vreau să-i ofer soţului meu un sentiment de împlinire deplină şi mai mult decât atât – numai Tu îmi poţi arăta cum să-i aduc împlinire spirituală, sufletească şi trupească. Numai Tu îmi poţi arăta cum să-i ofer împlinire astfel încât să se poată întoarce la război pentru încă şase luni.

Dumnezeu ni Se adresează fiecăruia în parte şi este foarte practic. L-am rugat să organizeze aceste două săptămâni speciale şi am făcut tot ceea ce m-a îndemnat El ca să mă pregătesc pentru timpul pe care urma să-l petrec cu soţul meu. Concret:

  •  I-am scris lui Caleb şi l-am întrebat ce ar vrea să mănânce cât timp este acasă. Am fost la cumpărături şi am luat tot ceea ce aveam nevoie pentru cele două săptămâni.
  • Mi-am cumpărat şapte ţinute pentru dormitor, în şapte culori diferite.
  • Am aranjat cu o prietenă, al cărei soţ era acasă în acelaşi timp cu al meu, să avem grijă de toţi copiii pe rând, pentru ca fiecare să putem petrece douăzeci şi patru de ore singură cu soţul.
  • Am cumpărat o carte despre masaj şi am studiat-o.

Când m-am dus împreună cu copiii să-l luăm pe Caleb de la aeroport, i-am dus haine de civil frumos mirositoare, ca să le îmbrace. Când se întorc de la război, soldaţii aduc cu ei un miros de moarte şi distrugere. Este atât de oribil că nu-l pot descrie în cuvinte. După ce s-a schimbat, Caleb şi-a pus uniforma în spatele camionetei noastre, iar când am plecat de la restaurant mirosul era atât de puternic încât a trebuit să aerisim camioneta înainte de a ne urca în ea ca să plecăm spre casă… „

                                                                                                                          va urma….


O altfel de dragoste

Te iubesc  dacă?

Te iubesc pentru?

Te iubesc, dar…?

Te iubesc şi aştept aceasta în schimb!

Sau te iubesc pur şi simplu, necondiţionat, fără să-ţi impun ceva.

Dragostea necondiţionată faţă de partenerul de viaţă nu este promovată nicăieri. Sunt proslăvite dragostea romantică şi erotismul, cele mai efemere ingrediente ale unei relaţii.

Dragostea care nu va pieri niciodată o găsim descrisă atât de frumos  în 1 Corinteni 13:

Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată. 

Îl iubim pe partenerul nostru de viaţă în acest fel?

O astfel de dragoste nu poate fi turnată în inimile noastre decât de Dumnezeu, Cel care ne-a iubit pe când eram noi încă păcătoşi, nu după ce ne-am transformat.

Este greu să iubim aşa, fără să emitem pretenţii, fără să avem aşteptări rostite sau nerostite. Se poate ca dragostea aceasta necondiţionată revărsată asupra celuluilalt să aibă un efect de bumerang sau poate nu… noi nu putem controla alegerile, reacţiile, comportamentul acestuia.   Pare că există o legătură intrinsecă între dragostea aceasta şi suferinţă. Cui îi place asta?

Când îţi vine să trânteşti toate lucrurile de pământ se cuvine să îţi aminteşti de vremelnicia a toate, cu excepţia dragostei descrise în Corinteni.

Dacă ai iubit aşa, veşnicia îţi va fi o stare cu adevărat familiară.


Copilul săptămânii

Jpeg

Pe când lucram în învăţământul privat, aveam o activitate care se numea „The child of the week”, tradus ar veni: Copilul săptămânii. În ordine alfabetică, fiecare dintre preşcolari urma să primească atenţie specială pe parcursul unei săptămâni întregi. Părinţii îi pregăteau un panou cu poze şi o scurtă scrisorică de prezentare prin care puteam afla cât mai multe despre respectivul (respectiva): jocurile preferate, jucăriile preferate, mâncarea agreată, cărţile sau desenele favorite, etc. Copilul aducea zilnic câte o jucărie pe care ceilalţi trebuiau să o ghicească, iar părinţii  acestuia erau invitaţi la grupă să facă ceva împreună cu toţi. Eu obişnuiam să vizitez copilul acasă (erau primii ani în învăţământ şi chiar eram super zeloasă, e drept că nu aveam responsabilităţi familiale) pentru a-l observa în mediul lui.

Timpul a trecut şi iată, am ajuns să am copiii mei, trei fete, fiecare cu rezervorul ei emoţional care aşteaptă să fie umplut cu afecţiune, atenţie, apreciere. Dacă te-ai multiplicat trebuie să te şi împarţi!

De obicei, tinzi să acorzi mai multă atenţiei celui mai mic. Pare neajutorat, încă depinde de tine, e aşa drăgălaş cum stâlceşte cuvintele şi se cuibăreşte în braţele tale. Pe el îl cerţi mai puţin că doar încă nu pricepe, iar cei mai mari trebuie să adune jucăriile şi în locul lui. Pe cel mai mare deja îl consideri independent, îi acorzi responsabilităţi, nu prea îl mai cocoloşeşti. Problemele apar cu cel din mijloc. Copilul sendvici dacă e mai sensibil, aşa cum e Dora mea, fetiţa din mijlocul imaginii,  poate să-ţi impute lucruri neaşteptate: „Pe mine nu mă pupaţi şi îmbrăţişaţi ca pe Sara! De ce pe ea o întâmpinaţi prima? Pe noi ne certaţi mai mult!!”

Afectată de lacrimile şi suferinţa ei exprimate atât de sincer, observând deja seminţele unei rivalităţi între ea şi sora mai mică am decis să-mi reevaluez comportamentul şi atitudinea faţă de Dora, implementând ceea ce funcţionase cândva în colectivitate, la scară mai mică, în familie,  şi anume activitatea: Copilul săptămânii. 

Am decis ca fiecare fată să beneficieze lunar de o săptămână în care rezervorul emoţional să-i fie umplut din plin, în care să primească în mod individual atenţia şi dragostea noastră, în care să se simtă din plin apreciată şi valoroasă.

Ce lucruri practice am făcut eu cu Dora în săptămâna ei?

– am lăsat-o să doarmă cu noi, spre bucuria ei

– i-am făcut mâncarea preferată

– am petrecut numai noi două un timp deosebit la biblioteca şi ludoteca din cartier

– am citit ce cărţi şi-a ales ea

– am lăsat-o să-şi invite prietena cea  mai bună de la şcoală, la noi acasă

– m-am rugat pentru ea în mod specific

– am început să îi ofer mai multă afecţiune fizică, pentru că, se pare, acesta este limbajul ei preferat

– la plecare şi la sosire m-am străduit să o întâmpin cu mai multă bucurie şi căldură

– i-am răspuns la zâmbet mai des

– ne-am uitat la Frozen împreună, eu pentru prima dată, iar ea pentru a nu ştiu câta oară şi Doamne, chiar am vărsat vreo două lacrimi…

– am pozat-o doar pe ea

Am intenţionat să o scot la o prăjitură în oraş, dar nu am mai apucat!

În concluzie, am simţit că se deschide larg fereastra înspre inima ei, am văzut-o înfloritoare şi nespus de bucuroasă. Micile gesturi de atenţie şi apreciere au topit parcă orice supărare din inimă, am redevenit iarăşi bune prietene.

Mami,  chiar te-ai schimbat! îmi spune, iar ochişorii ei albaştri strălucesc acum plini de o lumină caldă.


50 de pete de lumină

1. Eşti prietena mea cea mai bună. 2. Cu tine pot fi eu însămi. 3. Nu te voi părăsi niciodată. 4. Tu îmi cunoşti adâncimile sufletului. 5. Copiii mei nenăscuţi te vor de pe acuma ca mamă. 6. Tu scoţi ce-i mai bun din mine. 7. Eşti eroul meu. 8. Eşti os din oasele mele şi carne din carnea mea. 9. Te voi urma oriunde vei merge. 10. Mă dăruiesc ţie în întregime, până la capăt. 11. Eşti mai presus de toate relaţiile mele. 12. Iubesc depotrivă trupul, mintea şi sufletul tău. 13. Voi face tot ce îmi stă în putinţă pentru a-ţi reafirma mereu şi mereu masculinitatea. 14. Vom celebra diferenţele dintre noi, nu le vom da voie să ne separe. 15. Vom ţine flacăra aprinsă prin romantism, afecţiune şi respect reciproc. 16. Vom preţui căsnicia şi ne vom investi în ea. 17. Voi căuta pacea între noi. 18. Buzele mele îţi vor aduce vindecare, alinare şi bucurie. 19. Te voi aprecia şi îţi voi fi recunoscător pentru orice gest mărunt de bunătate. 20. Te voi încuraja să fii cel mai bun în ceea ce faci. 21. Voi respinge orice fomă de dominare, de control şi manipulare în relaţia noastră. 22. Nu te voi înlocui niciodată cu nimeni, nici măcar în gând. 23. Vom fi uniţi în orice lucru. 24. Tu eşti cel prin care Dumnezeu îmi modelează caracterul. 25. Ce a unit Dumnezeu, datoriile şi problemele financiare să nu despartă. 26. Ce a unit Dumnezeu, pornografia şi orice altă dependenţă să nu despartă. 26. Ce a unit Dumnezeu, părinţii mei sau ai tăi, prietenii tăi sau ai mei să nu despartă. 27. Ce a unit Dumnezeu, pecetluit să rămână, prin legământ, până la capăt. 28. Te iert din toată inima pentru toate câte mi-ai greşit prin fapte sau vorbe, spre propăşirea relaţiei noastre. 29. Voi lupta pentru căsnicia noastră oridecâteori va fi nevoie. 30. Eşti tatăl copiiilor mei, dar mai întâi eşti iubitul şi prietenul meu. 31. Când primele semne ale trecerii timpului se vor vedea pe trupul tău, dragostea mea le va acoperi cu totul. 32. Voi fi îmbătat tot timpul de drăgălăşiile tale, voi fi îndrăgostit necurmat de dragostea ta. 33. Dragostea profundă este şi va rămâne ingredientul de bază pentru reuşita vieţii noastre intime. 34. Tot ce e curat, tot ce e vrednic de iubit, tot ce e nobil să însufleţească relaţia noastră. 35. Apele cele mari nu vor putea stinge dragostea noastră. 36. Voi căuta să stârnesc mereu dragostea între noi, voi spune nu poftei, câtă vreme aceasta va încerca să ne înăbuşe iubirea. 37. Povestea noastră va fi o poveste autentică de iubire care va dura dincolo de menopauza mea şi andropauza ta. 38. Pe tine te vreau veghiindu-mi patul de moarte. 39. Tu eşti inima căminului nostru. 40. Tu eşti stăpânul protector şi iubitor al casei noastre. 41. Tu eşti un războinic viteaz, te vei lupta pentru sufletul meu, 42. Tu eşti fiică de Împărat, mă vei iubi cu demnitate. 43. Mi-ai răpit inima. 44. Toată fiinţa ta este plină de farmec!. 45. Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe braţul tău. 46. Te iubesc, dar nu prin puterile mele, ci cu acea dragoste care vine de Sus. 47. Eşti ajutorul meu potrivit. 48. Eşti frumoasa pentru care merită să lupţi. 49. Eşti viteazul din poveste, care m-a cucerit şi nu încetează să o facă… 50. Să mâncăm, să bem şi să ne îmbătăm de dragoste, după cum ni se spune şi în Cântarea Cântărilor.