Category Archives: Pedagogice

Lacrimi de înger

poza inger1

„Îngerule, încotro zbori atât de grăbit?

 Ai cumva vreo scrisoare de dus sau de primit?

Sau, poate, vreo nouă planetă de privit?

Ia spune-mi: de ce atâta mister?

Aveţi vreo sărbătoare a îngerilor în cer?

Dar, ia mai stai o clipă şi spune-mi cum se face,

că parcă toate stelele curg încoace

şi parcă cerul întreg o să vină.

Spune-mi şi mie: De unde plouă atâta lumină?

Dar, ce-i cu tine, îngerule? Plângi?

De tristeţe nu poate fi; atunci plângi de bucurie

şi, sigur că da, dintr-o simplă privire aş fi ghicit că e aşa.

Oare nu cumva este El aici, pe pământ?

Oare nu cumva a coborât la oameni „Cel Sfânt”?

Spune-mi, de ce astăzi zbori în jos şi nu în sus?

Nu-i aşa că S-a născut Isus?

Deci dinspre El radia către noi atâta iubire!

Îngerule, dacă nu te superi, aş plânge şi eu cu tine, de fericire. „

Amalia Uba, în Antologie de poezie creştină, vol. 25, De la naştere la înălţare, Editura Agape. 

 

Anunțuri

O poveste dintr-un cătun rusesc

DSC03331 Este Ajunul Crăciunului, iar Moş Panov, cizmarul satului devine nostalgic după Crăciunurile de odinioară când încă nevasta îi trăia, iar copiii îi erau mici. Cufundat în fotoliul său,  ia o Biblie veche şi reciteşte povestea Crăciunului. Este adânc  mişcat de toată întâmplarea: De ce n-o fi venit ei aici la mine!  Le-aş fi dat patul meu şi l-aş fi învelit pe copilaş cu plapuma mea colorată, ca să-i ţină de cald. Citind în continuare  episodul cu magii,  conchide cu tristeţe că nu ar avea de oferit  niciun dar. Totuşi, într-o cutiuţă mică şi prăfuită găseşte cei mai minunaţi pantofiori de piele făcuţi de mâna lui, iată darul perfect!

Moş Panov adoarme în timp ce citeşte din Cartea Sfântă, iar în vis i se arată nimeni altul decât Isus, care îi promite că în ziua de Crăciun va veni la el, dar să fie cu băgare de seamă căci nu-i va spune cine este.

O bucurie negrăită îşi face loc în inima bătrânului, dar şi o uşoară îngrijorare. Oare cum i se va înfăţişa Isus? Ca un prunc mititel, cum fusese la cel dintâi Crăciun din lume? Sau ca un bărbat matur, un dulgher- ori ca Isus Hristos, Împăratul tuturor, Fiul lui Dumnezeu?

Iată, Crăciunul a sosit! Nici ţipetenie de om pe uliţele cătunului rusesc … doar măturătorul satului îngheţat de frig dă cu mătura de zor ca într-o zi obişnuită. Moş Panov îl cheamă în cizmărie la o cafea fierbinte. Acolo îi povesteşte emoţionat de vizitatorul mult aşteptat. Puţin mai târziu, inspectând strada în sus şi în jos observă o tânără tristă cu un copilaş mic în braţe. O invită la căldură şi încălzeşte puţin lapte pentru copilaş, ba mai mult, îi dăruieşte pantofiorii pe care se gândise să-i păstreze pentru Isus. Mai târziu fuge cu câte un castron  cu supă şi un colţ de pâine şi miluieşte câte un cerşetor, dar tot cu gândul la vizitatorul mult dorit.

Ziua de Crăciun e pe sfârşite. Va mai trece Isus pe la Moş Panov? Sau totul a fost doar un vis? Un vis frumos, brodat de Lev Tolstoi în povestea: Moş Panov şi minunile Crăciunului (Poveşti de Crăciun, Corint Junior, Bucureşti, 2012, p. 48-57).

Citeşte şi află, iar dacă deja întrezăreşti deznodământul, bucură-te de Minunea Crăciunului, de Întrupare. Poate Isus va trece şi pe la tine Crăciunul acesta, deghizat în fiecare dintre cei pe care tu îi vei fi ajutat şi omenit.


Cum ar fi dacă ar ninge în Sahara?

poveste de iarna Azi, în cea de-a treia zi de Advent, am descoperit o Poveste de  iarnă ( chiar aşa se numeşte) cu totul şi cu totul neobişnuită,  în care personajele cu nume exotice, cum ar fi: Adana, Akan  Zarouk, Amhara, Malka, Alkalai poartă conversaţii ciudate  pentru urechile unui copilaş al zilelor noastre.

 – „Ce înseamnă că ninge? Ce e aia … fulgi?

 – Ce sunt fulgii de nea? se întrebă Malka, încurcată. Sunt aşa, cum să-ţi spun, ca un… ca o… Sunt albi şi pufoşi, iar când îi atingi dispar – aşa cum dispare ploaia în deşert atunci când atingi nisipul fierbinte.

– Sunt ca  lâna de cămilă?”

Sau altă discuţie şi mai stranie:

– Oare, moşul ăsta, Moş Crăciun – sau cum ai zis că-i spune – ştie şi de noi? întrebă Alkalai, un băieţel negricios cu părul creţ, cel mai bun prieten al Adanei. 

– Nu cred … astfel ne-ar aduce şi nouă cadouri, aşa cum face peste tot în lume.

– Eu cred că ştie, dar nu vine până aici pentru că în Sahara e prea cald. Nu vezi ce încotoşmănat este? S-ar topi de căldură, bietul de el! … Priveşte puţin la fulgii ăştia … Eu cred că sunt din păr de cămilă!

– Cum să fie din păr de cămilă, Alkalai? Nu-ţi dai seama? În cer nu cresc cămile!

-Păi… Ştiu şi eu? Poate că, atunci când năpârlesc cămilele noastre, Moş Crăciun adună părul în saci, îl strânge şi-apoi îl aruncă din cer. „

Va cădea zăpada în deşert? Vor ţine copilaşii  în pălmuţele lor preţioşii fulgi de nea, picăturile de apă după care însetează nisipurile Saharei?

Citiţi cum imposibilul devine posibil, în Povestea de iarnă a Victoriei Pătraşcu, din volumul: Stejarul pitic, cel mai bun tătic, Editura Cartea Copiilor, Bucureşti, 2013, p. 39.


Poveşti cu fulgi de nea

În aşteptarea ninsorilor abundente, azi, a doua zi de Advent, am citit de pe blogul Inei Bulzan (http://pungutacupovesti.wordpress.com/) o poveste specială despre un fulguşor de nea, aterizat pentru prima dată într-o pădure de brazi. Mirat peste măsură de verdele brazilor, fulgul neştiutor stârneşte discuţii aprinse în rândul acelor unui anume brad. Cum de fulgul acesta nu ştie că brazii rămân verzi chiar şi vara? Vara ?!- fulgul le povesteşte cu tristeţe o întâmplare cu un alt fulg de nea care a vrut neapărat să vadă culori … aşa că şi-a făcut apariţia vara. Din albul său imaculat n-a mai rămas decât ceva murdar şi negru… Discuţiile se întrerup brusc. Omul invadează  pădurea şi doboară la pământ brazii. Bradul, împreună cu fulgul agăţat pe una din ramurile lui, este târât spre tărâmul culorilor… Nu vreau să fiu murdar… plânge fulguşorul nostru.

Povestea o găsiţi aici: http://pungutacupovesti.wordpress.com/2012/12/08/povestea-unui-fulg/, 

iar continuările ei pline de imaginaţie pe acelaşi blog de storytelling.

La finalul poveştii, cu doar o foarfecă, câteva foi albe subţiri,  şi un creion am confecţionat fulgi, mulţi fulgi, numai buni de agăţat peste tot!!


Despre cumplita iarnă şi artificii din vârful degetelor

craft  E 1 Decembrie. Tare am fi vrut să participăm la artificiile din oraş cu        ocazia Zilei României, dar varicela ne ţine captive în casă…

Nu-i nimic, avem prima zi de Advent şi primul set de activităţi din        calendarul nostru din şosete desperecheate…

Am început cu un moment poetic, adică cu Iarna de Vasile Alecsandri.      La final ne-am ales fiecare câte un vers preferat. Fetelor mai mari le-au  plăcut versul: „Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi  albi”, mezinei i-a  plăcut că a apărut spre sfârşit o sanie, iar mie … cum  altfel,  minunata comparaţie: „Soarele rotund şi palid se prevede printre  nori ca un vis de tinereţe printre anii trecători.”

Pentru a marca şi noi această zi specială am pictat cu ajutorul degeţelelor artificii pe coli negre de carton. Am folosit culorile roşu, galben şi verde. Ce mai, a ieşit un bum-bum de culoare, asezonat cu un pic de sclipici argintiu şi roşu!

La mulţi ani, România!

fete

Surse: Poezii din copilărie, Editura Cartea Copiilor, 2012, Bucureşti, p. 38

             Fii creativ, Editura Rao 2013, p. 86


Calendarul nostru de Advent

DSC02445

Șosetele desperecheate din casa noastră și-au găsit în sfârșit menirea. Cuminți stau acum una lângă alta, prinse cu cleme de rufe, dar nu la uscat…

Începând cu 1 decembrie  și terminând cu 24 decembrie, ele formează calendarul nostru de Advent. Fiecare ascunde una sau mai multe activități- surpriză,  în ton cu anotimpul,  sărbătoarea și dispoziția noastră ludică.

Fetele sunt de-a dreptul entuziasmate. „Cine e la rând azi, mami, să ia jos șoseta?”

Deconspir cele 24 de activități (la final voi dezvălui și principala mea sursă de inspirație pentru acest calendar) de care vreau cu orice preț să mă țin, oricât de aglomerată ar fi perioada aceasta.

Ziua 1: Privim planșe didactice cu imagini din țara noastră și mergem la artificii.

Ziua 2: Citim Cel mai frumos dar, de Max Lucado.

Ziua 3: Lipim steluțe fosforescente de tavan, apoi cântăm: Twinkle, twinkle little star și Steaua sus răsare.

Ziua 4: Colindăm colinde românești tradiționale.

Ziua 5: Confecționăm ghetuța lui Moș Nicolae  și o împodobim cât mai original.

Ziua 6: Participăm la Târgul de Crăciun din orașul nostru.

Ziua 7: Sensory Bin de Crăciun.

Ziua 8: Desene animate de Crăciun împreună cu ciocolată caldă pe care ne-o preparăm singure… nu cu ajutorul mamei.

Ziua 9: Peisaj de iarnă (artă).

Ziua 10: Pregătim un shoebox pentru un copil nevoiaș.

Ziua 11: Ne facem intrarea în Pădurea muzicală  prin lecturarea și audiția Poveștii muzicale de Crăciun (Cristina Andone).

Ziua 12: Clopoței – activitate practică.

Ziua 13: Activități matematice cu brăduți și globuri.

Ziua 14: Citim: Fetița cu chibriturile, de Andersen.

Ziua 15: Ornament din portocală și cuișoare.

Ziua 16: Globuri  (lipim confetti sau hârtie glasată ruptă în bucățele mici).

Ziua 17: Nașterea lui Isus (citim din Biblie) – partea 1

Ziua 18: Nașterea lui Isus (citim din Biblie) – partea 2

Ziua 19: Nașterea lui Isus – teatru biblic de Crăciun.

Ziua 20: Un craft legat de nașterea Lui Isus.

Ziua 21: Concert de colinde (cântăm, ascultăm).

Ziua 22: Pregătim felicitările și împachetăm cadourile pentru cei dragi.

Ziua 23: Împodobim bradul și… brioșele cu ornamente dulci de sezon.

Ziua 24: Colindăm, colindăm, colindăm … iată-ne, sper, ajunși bine pregătiți,  în miezul sărbătorii, pe care vrem să o degustăm ca pe o brioșă delicioasă, până la ultima firimitură!

N.B. Mulțumesc pe această cale Ralucăi (http://caietpentruscoaladeacasa.wordpress.com/2013/11/19/calendarul-de-advent/, (re)sursa mea de inspirație în cele pedagogice.


azi citim ….

Iată, la modul concret, cum ne-am putea îmbunătăți timpul de citit împreună cu copiii.
Să ne fie de folos!!

Punguţa cu poveşti

Astăzi, în febra pregătirilor pentru şcoală şi/sau grădi, mă opresc puţin să vă sugerez câteva sfaturi despre cititul poveştilor împreună cu copiii. Nu discutăm importanţa, necesitatea, efectele acestui obicei,  ci doar secrete de folosit.

cozy-reading-logo1

Sfatul 1:

când citeşti copiilor/copilului vorbeşte rar. Oricât de greu este asta(şi crede-mă că fiind un coleric care mereu se apropie de recordul mondial al numărului de cuvinte/secundă, ştiu!!!) răreşte ritmul. Mai ales dacă este o poveste nouă. Copilul are nevoie de timp să audă, să înţeleagă povestea.

Sfatul 2:

modelează-ţi vocea după intonaţiile textului. Adică, fă întrebările să sune a întrebări, iar exclamaţiile a exclamaţii. O citire monotonă nu va ajuta copilul să îndrăgească povestea, nici să o  reţină.

MINUNAT ar fi dacă

Sfatul 3:

ţi-ai da voie să imiţi vocile personajelor şi zgomotele poveştii. Nu îţi trebuie cursuri de actorie să produci o voce joasă, baritonală pentru Ursul din Ursul păcălit de vulpe…

Vezi articol original 286 de cuvinte mai mult